De cu seară tata tăia buxus din parc. În zori răsucea crenguțele împănându-le cu trandafiri cățărători roșii ca focul. Coronița mă aștepta. Mama mă îmbrăca frumos, de serbare și o porneam cu toții spre școală. Curtea era plină de părinți, copii, bunici și voioșie. Se strigau pe rând premiile și mențiunile la fiecare clasă. Aveam serbare, spuneam poezii, cântam, dansam… Timpuri de poveste trăite cu adevărat, povestea care dacă nu ar fi nu s-ar povesti… Darul de premiu? Cărțile! Cartea, sora copilăriei noastre, a devenit un obiect desuet și demodat. Cine se mai bucură azi de-o carte?
… Și totuși n-aș schimba cu nimic timpul acela așezat între coperte închise cuminți pe rafturile amintirii dintr-o lume mirosind a buxus, trandafiri cățărători și cerneală proaspăt scoasă de sub tipar… Un timp care m-a îmbogățit pentru totdeauna cu nerăbdarea dintr-o zi de vară…
